Omul de al căruia nume se leagă istoria handbalului feminin zălăuan și o parte din istoria handbalului românesc a împlinit zilele trecute 50 de ani de antrenorat în handbal. Gheorghe Tadici a început această meserie în data de 25 august 1974 fiind, la început, antrenor și la băieți. A rămas în cele din urmă la fete, având performanțe greu de egalat atât pe plan național, cât și internațional. Vicecampion mondial în 2005 cu naționala de senioare, campion mondial universitar în 2002, vicecampion mondial universitar în 2000 și locul 7 la Jocurile Olimpice de la Beijing sunt cele mai bune rezultate obținute de Tadici pe plan mondial la nivel de echipă națională.
În cei doi ani pe care i-a petrecut la Oltchim Râmnicu vâlcea, Tadici a obținut două titluri naționale, două Cupe ale României, Cupa Cupelor și Supercupa Europei.
Zalăul a fost și rămâne casa sa, iar cu formația de la poalele Meseșului are 19 prezențe în cupele europene, trei titluri naționale, Cupa României, medalii de argint și bronz în Liga Națională, o cupă europeană (City Cup) câștigată în 1996, dar și alte rezultate notabile.
Gheorghe Tadici, care în luna martie a împlinit 72 de ani, se află la al optulea mandat în Consiliul de Administrație al Federației Române de Handbal. Managerul formației zălăuane a avut cel mai mare număr de voturi atât la alegerile din 2018, cât și la cele din 2022.
Gheorghe Tadici este cel mai longeviv antrenor nu doar din handbalul românesc, ci și din sportul de echipă din România.
O viața de om ! Fără el NU se va mai vorbi de Zalau , in handbal ! Felicitări !
[…] în 2002, vicecampion mondial universitar în 2000 și locul 7 la… Articolul Gheorghe Tadici – cinci decenii în slujba handbalului apare prima dată în Magazin Sălăjean. Citeste mai […]
Felicitari! Sanatete si multa putere de munca pe viitor.
Da, subscriu, domnule redactor Marius Morar! Profesorul-antrenor emerit Gheorghe Tadici merită toată stima. Îl cunosc din anul 1974, devenind prieteni. L-am arbitrat, atât la băieți, cât și la fete și am scris despre performanțele sale sportive. În anul 2005, Anul Internațional al Sportului și Păcii, echipa României antrenată de către el a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin, desfășurat la Sankt Petersburg, Rusia. Atunci, într-un articol (Graiul Sălajului, 22 decembrie 2005), l-am declarat „Omul anului 2005”! De fapt, se regăsește și în cartea mea „Căutătorul de cuvinte. Și de imagini…”, la capitolul „Oameni și fapte”! În plus, am scris următorul rondel pentru el: „Handbalul este a doua lui viață, / Școala fiind prima… / Și-a pus în sport mintea și inima, / Fiind mereu în față. // Prin succesele dobândite / Și-a câștigat toată stima, / Având realizări deosebite! / Școala fiind prima… // În campionate, a fost mereu în față, / La mondiale a cucerit argintul, / Iar în Cupa Cupelor a fost primul. / Izbânda din Supercupa Europei a fost măreață. / Handbalul este a doua lui viață!”. Îi urez multă sănătate și succese nenumărate, în continuare! În plus, pentru meciul de azi, spun: HAI, ZALĂU! S-auzim de bine, în liniște și pace! Doamne-ajută! Marin ȘTEFAN